Chapter Text
INTRODUCERE:
Mihail Sadoveanu a fost o personalitate complexă care a reușit de-a lungul vieții sale să contribuie la dezvoltarea literaturii române, aducând la lumină opere cu o valoare inestimabilă precum „Baltagul“.
CURENT + 2 TRĂSĂTURI:
Romanul se încadrează în realism având ca trăsături specifice: veridicitatea întâmplărilor, perspectiva narativă de tip obiectiv, indici spațio-temporali, inspirația din lumea reală și personajele tipologice. „Baltagul“ este totodată considerat de unii critici ca fiind un adevărat roman polițist, în care se investighează un caz de dispariție.
O primă trăsătură a realismului identificată la nivelul textului o constituie perspectiva narativă obiectivă, astfel la nivelul textului putem identifica un narator obiectiv, sobru, detașat, neimplicat în acțiune, omniscient și omniprezent.
O altă trăsătură a realismului identificată la nivelul textului o constituie indicii spațio-temporali clari, printre care se enumeră și coordonate spațiale precum Piatra-Neamț, Dorna și Călugăreni. Coordonatele temporale surprind acțiunea între două anotimpuri, din toamnă până în primăvară.
TEMA + 2 SCENE:
Tema centrală a romanului surprinde viața omului muntean care trăiește între lumea nouă și cea veche. De asemenea, identificăm teme precum destinul, moartea, călătoria, aflarea adevărului și tema răzbunării.
O primă scenă semnificativă este găsirea rămășițelor soțului ei și rămânerea lui Gheorghiță lângă acesta peste noapte, în timp ce Vitoria merge în sat după autorități. Secvența surprinde maturizarea lui Gheorghiță și devenirea acestuia în bărbat, cap al familiei. Datorită maturizării și evoluției lui Gheorghiță, din acest punct de vedere romanul poate fi și un bildungsroman.
O altă scenă semnificativă este cea a parastasul, moment în care cele două personaje înfruntă criminalii. Vitoria demonstrează o inteligență nativă, intuind că principalul vinovat este Colistrat și îl face să recunoască. Dreptatea este realizată de către Gheorghiță care îl lovește pe Bogza cu muchia baltagului.
2 ELEMENTE:
Titlul evidențiază tema răzbunării, „Baltagul“ reprezentând un topor cu două tăișuri, pe de-o parte arma crimei, pe de altă parte obiectul justițiar. Astfel, cu balatagul se lasă o vărsare de sânge atât în crima care l-a avut pe Nechifor ca victimă, cât și în numele dreptății, dându-i armei un rol dublu în desfășurarea acțiunilor.
La nivelul textului putem identifica un conflict interior în sufletul Vitoriei care simte că s-a întâmplat ceva cu soțul ei și este hotărâtă să îl găsească, pe de altă parte identificăm un conflict exterior între această și cei doi ucigași ai soțului ei, conflict care se finalizează prin realizarea dreptății.
CONCLUZIE:
În concluzie, opera „Baltagul“ reprezintă un pilon esențial în dezvoltarea literaturii române, încadrându-se în curentul literar realism, având ca trăsături specifice perspectiva narativă obiectivă și indicii spațio-temporali clari.